Atenţie: lucrări în desfăşurare!

În plină pandemie de Covid-19, lumea avea nevoie de soluţii – şi toate cât mai repede. Era necesară dezvoltarea de noi medicamente pentru a preveni cazurile afectate grav de boală. Dar cum? La vremea respectivă, parcurgerea întregului proces de la conceperea unui medicament nou până la aprobarea acestuia dura, de obicei, între 12 şi 15 ani. Pentru compania farmaceutică Pfizer, soluţia a constat în utilizarea instrumentelor digitale care să accelereze acest proces. Aceasta a utilizat supercomputere pentru a ajuta la căutarea moleculelor potrivite şi a folosit inteligenţa artificială (AI - artificial intelligence ) pentru a analiza cantităţi uriaşe de date despre pacienţi pentru studii clinice şi pentru a optimiza lanţurile de aprovizionare. Drept urmare, a durat doar 18 luni pentru a ajunge de la prima sinteză la scară de laborator a principalului ingredient activ pentru a produce în masă Paxlovid, un medicament antiviral pentru Covid-19.

Însă în ceea ce priveşte „doar” obiectivele clasice de digitalizare Industry 4.0, investiţiile tind să fie mai moderate. Aceasta este situaţia, de exemplu, când vine vorba de reducerea defectelor de fabricaţie, evitarea perioadelor de nefuncţionare şi scăderea costurilor de funcţionare prin fluxuri de lucru automatizate, controlul digital al proceselor şi întreţinerea predictivă. Rockwell Automation, un actor important în sectorul său, a făcut un studiu pe 1.500 de lideri din industria de producţie din întreaga lume. Rezultatele, publicate în „Raportul privind starea producţiei inteligente” al companiei, arată că industria de procesare este încă departe de digitalizarea completă a fabricilor sale. Conform raportului, în 2025 – la mai bine de 10 ani de la proclamarea celei de-a patra revoluţii industriale – doar 20% dintre companii investesc la scară largă în tehnologiile Industriei 4.0. Aşadar, în ceea ce priveşte digitalizarea, industria de procesare seamănă cu un şantier de mari dimensiuni, unde progresul este cu certitudine lent. Este, aşadar, momentul să aruncăm o privire dincolo de aparenţe şi să găsim câteva răspunsuri la cele mai presante întrebări: de ce digitalizarea fabricilor de procesare nu este mai răspândită? De ce sunt atât de şubrezi pilonii transformării? Şi ar putea acest palat de vis al digitalizării să se dovedească a fi doar atât – un vis?

Pentru că, de fapt, multe întreprinderi din industria de procesare se află de mult timp într-un „purgatoriu al proiectelor pilot”: ele lansează o mulţime de proiecte independente pentru a testa tehnologiile digitale existente în prezent, precum IIoT, soluţiile cloud sau replicile digitale. Cu toate acestea, proiectele pilot respective rămân adesea izolate şi nu sunt propice pentru extindere sau adaptare la aplicaţii mai vaste. Forumul Economic Mondial a identificat acest fenomen încă din 2018 – şi până în prezent, puţine s-au schimbat. În studiul Rockwell Automation, 56% dintre companiile chestionate au indicat că derulează în prezent proiecte pilot. Alte 20% nu au întreprins încă nicio acţiune, deşi aveau planificate investiţii.

În practica actuală, majoritatea companiilor se concentrează aproape exclusiv pe aspectul tehnologic. Şi mai gravă este tendinţa frecventă de a modela iniţiativele de digitalizare ca proiecte tehnologice sau IT care se concentrează pe funcţii îmbunătăţite doar de dragul de a o face, mai degrabă decât de a obţine avantajele reale pe care le oferă. Pentru firma de consultanţă în management McKinsey & Company, însă, întrebarea centrală este: „Care este valoarea adăugată pentru afacerea mea?” Şi este o întrebare care rămâne adesea fără răspuns. La fel se întâmplă şi cu întrebarea privind obiectivele şi criteriile concrete care ar trebui utilizate ca indicatori de succes în transformarea digitală. Institutul Fraunhofer pentru Tehnologia Producţiei din Germania a ajuns la o concluzie similară. În viziunea sa, multe companii se confruntă cu dificultăţi în evaluarea potenţialului Industriei 4.0 de a adăuga valoare propriei producţii. Acest lucru, la rândul său, are un efect restrictiv asupra investiţiilor. Pentru a genera o valoare adăugată sustenabilă, raportul Rockwell Automation recomandă companiilor să identifice şi să acorde prioritate cazurile de utilizare care promit soluţii la problemele de producţie şi la cele operaţionale, oferind un randament rapid al investiţiei.

Această abordare extrem de concentrată, pas cu pas, a digitalizării este susţinută de dr. Rolf Birkhofer, director general al Endress+Hauser Digital Solutions. Acţionarea în etape mai mici are rostul său, deoarece beneficiile, şi, prin urmare, tehnologiile implementate pot să difere în funcţie de aplicaţie. „În fabricile mai mici, de exemplu, operatorii pot economisi bani prin monitorizarea de la distanţă a punctelor de măsurare, pentru a evita necesitatea unei prezenţe costisitoare la faţa locului. În fabricile mai mari, am demonstrat deja cu mare succes că gestionarea bazei instalate de instrumente de teren se amortizează rapid.” Şi Rolf Birkhofer este de acord cu raportul Rockwell Automation: „Digitalizarea de succes presupune ca o soluţie să rămână în uz pe termen lung şi să se amortizeze în intervalul de timp preconizat.”

Un astfel de caz de digitalizare de succes este implementarea soluţiei de „replici digitale” în ingineria instalaţiilor. Aceasta permite companiilor să îşi planifice, să simuleze şi să îşi optimizeze instalaţiile în mod virtual. Coca-Cola, de exemplu, foloseşte replicile digitale pentru a modela fiecare fază a liniei de umplere la fabrica sa de înaltă tehnologie din Istanbul. Simulările care utilizează replici digitale ajută la identificarea şi prevenirea potenţialelor blocaje, a defecţiunilor maşinilor şi a pierderilor de eficienţă, precum şi la testarea scenariilor posibile. Astfel, se obţine un număr mai mic de produse respinse, scade consumul de energie şi se economisesc bani.

Însă, în multe companii, replicile digitale nu sunt utilizate la potenţialul lor maxim, deoarece datele de care au nevoie tind să fie fragmentate – răspândite pe mai multe sisteme, formate şi domenii de responsabilitate. „O replică digitală funcţionează doar atunci când sunt disponibile date complete privind ciclul de viaţă”, spune Hans-Joachim Fröhlich, director de tehnologie şi portofoliu la Endress+Hauser. „În prezent, această continuitate de la un capăt la altul lipseşte – sau, altfel spus, diferitele date nu se potrivesc perfect odată ce sunt puse împreună.”

Şi iată partea complicată: nu toţi cei responsabili colectarea şi prelucrarea datelor beneficiază direct de munca lor minuţioasă. „Prin urmare, întreaga organizaţie are nevoie de o înţelegere comună a proceselor de afaceri interdepartamentale”, explică Wilhelm Otten. Integrarea perfectă a datelor – care depăşeşte compartimentarea funcţională – este o cerinţă de bază pentru extinderea proiectelor-pilot în aproape toate aplicaţiile Industriei 4.0. „Unul dintre motivele pentru care digitalizarea în industria de procesare avansează atât de lent este lipsa continuă a interoperabilităţii necesare. Nu este încă posibil să se facă schimb de date fără întreruperi, nici în interiorul companiilor, nici între acestea”, spune Hans-Joachim Fröhlich.

În lunile următoare s-ar putea înregistra o accelerare a ritmului în acest domeniu, din două motive principale. În primul rând, există un sentiment crescând de urgenţă alimentat de concurenţa tot mai acerbă, de cerinţele de reglementare mai stricte, de lanţurile de aprovizionare tensionate, de deficitul tot mai mare de competenţe şi de nevoia sporită de securitate cibernetică. Al doilea motiv stă în perspectiva inteligenţei artificiale ca motor al digitalizării. În urma poveştilor de succes din industria farmaceutică – unde Pfizer este un exemplu elocvent – multe companii văd AI ca pe un remediu universal. Conform raportului Rockwell Automation, 95% dintre companiile din industria de procesare fie investesc deja în AI şi învăţarea automată, fie intenţionează să o facă în următorii cinci ani. Aplicaţiile care se anunţă deosebit de promiţătoare includ controlul calităţii, securitatea cibernetică şi optimizarea proceselor. Se speră că AI va face producţia mai bună, mai fiabilă, mai sigură şi mai eficientă – şi, prin urmare, mai sustenabilă.

Valorificarea întregului potenţial al AI necesită o bază de date robustă şi fluxuri de date fără întreruperi. Pentru companii, investiţiile în digitalizare devin, prin urmare, esenţiale – nu în ultimul rând ca bază pentru alte tehnologii viitoare. Pentru autorii „Raportului privind starea producţiei inteligente 2025”, nu există nicio îndoială: „Transformarea industrială prinde avânt.”